"Soarta unui om" / "Povestiri de pe Don"

• Mihail Şolohov se naşte la 11 mai 1905, în cătunul Krujilin din regiunea Donului, ţinut populat de cazaci de care va rămâne profund ataşat întreaga viaţă şi pe care îl va înfăţisa în multe dintre scrierile sale, în special în cele care i-au adus Premiul Nobel.
  
• Din 1924, se mută înapoi în Veshenskaia, unde se dedică exclusiv scrisului. În acelaşi an, se căsătoreşte cu Maria Petrovna Gromoslavskaia, cu care va avea două fiice şi doi fii. În mediul familial şi liniştit din Veshenskaia, scrierile nu întârzie să apară. Până în 1926, redactează o serie de povestiri publicate sub titlul „Donskie raaskazî"(„Povestiri de pe Don").


• Tema principală a povestirilor, inspirate de propriile experienţe ale scriitorului, este schimbarea provocată de Primul Război Mondial în regiunea sa natală.


• Şolohov nu a fost premiat doar de Academia Suedeză. A fost un exemplu fericit de scriitor foarte apreciat atât în străinătate, cât şi în ţara sa. A primit, din partea Uniunii Sovietice, Premiul Stalin pentru romanul „Donul liniştit" şi Premiul Lenin pentru „Pământ desţelenit".


• „Pe Donul linistit“, o capodopera a literaturii ruse, careia i s-a conferit in 1965 Premiul Nobel, pot fi socotiti, deopotriva, legende ale razboiului civil si modele ale tulburatelor vremuri.


• Mi s-a parut cea mai buna explicatie a instaurarii puterii bolsevice in Rusia. Fascinanta istorie a satului Tatarski, stanita Viosenskaia din tinutul Oastei Donului, este revelatoare pentru schimbarile psihologiei multimii dupa cinci ani de razboi. Pe parcursul lor, din cei noua membri ai bine randuitei familii Melehov doar trei au ramas in viata. Grigori (razboinicul care trecuse din oastea tarului de pe frontul impotriva nemtilor, dupa imprejurarile razboiului civil si intamplarile vietii, cand la „albi“, cand la „rosii“), sora sa Duniasa si fiul sau Misa. Grigori e pribeag si se ascunde de autoritatile sovietice care l-au condamnat la moarte. Duniasa e casatorita cu fostul sau prieten, Mihai Korsunov, liderul bolsevic al satului. Micul Misa e crescut de matusa Duniasa si de sotul ei, Korsunov, denuntatorul lui Grigori Melehov si ucigasul fratelui sotiei sale. Instarita gospodarie a Melehovilor e in paragina. Ca si celelalte case ale satului. Multi barbati au murit in razboi, familii intregi au pierit in vendetele iscate de impartelile sale. Tifosul, mizeria si foametea au desavarsit tragedia obstii de razboinici, distrusa in nemaipomenita inclestare dintre oamenii aceleasi tari.
  Solohov (sau oricine ar fi scris cartea aceasta) ne-a transmis o marturie mai valoroasa decat documentele istorice despre instaurarea puterii bolsevice in Rusia. Prin imprejurarile descrise, satenii din Tatarski (taranii din traditionala Rusie, in fapt, incremeniti de secole in supunere) sunt pregatiti sa accepte orice noutate a destinului lor. Dupa atata suferinta, oamenii au pierdut reperele morale de orientare sociala, intrand in strarea confuza numita de psihosociologi anomie. Mai rau decat acel razboi (gandesc si spun ei resemnati) nu poate sa fie.